virtilói (-oáie)
, s.n. – (
Banat) Scrînciob. De la *
vîrti,
forma simplă, nefolosită, a lui
învîrti, cf.
vîrte-cap, vîrtecuș, cu
l expresiv. – Cf.
vîrtelnic, adj. (giratoriu, care se învîrtește);
vîrtelniță, s.f. (depănătoare), mr.
vîrtealniță, din sl.
vreteno „
fus” sau din bg.
vrătenica „depănătoare”, cu același
l.