Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția urechii definiție dex
urechii
găsește rime pentru
urechii
URÉCHE,
urechi
, s.f.
I. 1.
Fiecare
dintre
cele
două
organe
ale
auzului
și
echilibrului
,
așezate
simetric
de o
parte
și de
cealaltă
a
capului
omului
și
mamiferelor
,
alcătuite
dintr-o
parte
externă
,
una
mijlocie
și
una
internă
. ♢ Expr.
A fi
numai
urechi
sau
a-și
deschide
urechile
(
în
patru
) = a
asculta
foarte
atent
.
A-i
ajunge
cuiva la
ureche
sau
a
ajunge
la
urechea
cuiva
= (
despre
afirmații
,
zvonuri
,
știri
) a
deveni
cunoscut
,
știut
de cineva.
A-i
trece
cuiva
(
ceva
)
pe la
ureche
= a
auzi
un
lucru
numai
în
treacăt
, neprecis.
A-i
intra
cuiva
(
ceva
)
pe-o
ureche
și a-i
ieși
pe alta
(sau
pe
cealaltă
) = a nu
reține
ceea ce i se
spune
, a
trece
ușor
peste
cele
auzite, a nu
asculta
sfaturile
primite.
Tare
(sau
fudul
)
de
urechi
(sau
de-o
ureche
) =
surd
. ♦
Partea
externă
,
cartilaginoasă
,
vizibilă
a urechii (
I 1
);
pavilionul
urechii,
auriculă
. ♢
Loc
. adv.
Până
peste
urechi
=
extrem
de...,
foarte
. ♢ Expr. (
A fi
)
într-o
ureche
= (a fi)
smintit
,
scrântit
,
țicnit
.
A i se
lungi
(cuiva)
urechile
(
de
foame
etc.) = a-și
pierde
răbdarea
așteptând
(să
mănânce
etc.), a
dori
foarte
mult
(ceva). ♢ Compuse: (
Bot
.)
urechea
-
babei
=
ciupercă
comestibilă
de
culoare
gălbuie
sau
trandafirie
pe
partea
exterioară
și
roșie
-
portocalie
pe
partea
interioară
;
urechiușă
(
Peziza
aurantia
);
urechea
iepurelui
=
a)
numele
mai
multor
specii
de
plante
erbacee
din
familia
umbeliferelor
, cu
flori
galbene
sau
galbene
-
aurii
(
Bupleurum
);
b)
plantă
erbacee
din
familia
labiatelor
, cu
tulpina
și
frunzele
păroase
, cu
florile
roz
(
Stachys
lanata
);
urechea
-
porcului
=
plantă
erbacee
meliferă
din
familia
labiatelor
, cu
tulpina
păroasă
și
ramificată
în
partea
superioară
, cu
frunzele
ovale
și
dințate
și cu
flori
mici
,
albăstrui
-
violete
(
Salvia
verticillata
);
urechea
-
șoarecelui
= nu-
mă
-
uita
;
urechea
-
ursului
=
plantă
erbacee
cu
frunze
cărnoase
,
ovale
,
ușor
dințate
,
dispuse
în
formă
de
rozetă
și cu
flori
galbene
(
Primula
auricula
).
2.
Fig.
Facultatea
de a
auzi
;
simțul
auzului
;
auz
. ♢ Expr.
A avea
ureche
(
muzicală
) = a avea
facultatea
de a
percepe
just
(și de a
reproduce
în
mod
exact
)
sunetele
muzicale
.
A
cânta
după
ureche
= a
reproduce
o
melodie
după
auz
,
fără
a
folosi
partitura
.
II.
(Pop.)
Organul
respirator
al
peștilor
;
branhie
.
III.
P.
anal
.
1.
Gaura
acului
(prin care se
petrece
ața
sau
sfoara
). ♢ Expr.
A
scăpa
ca prin
urechile
acului
= a
scăpa
cu
mare
greutate
, în
mod
miraculos
dintr-o
situație
dificilă
.
2.
Cheotoarea
de
piele
sau de
pânză
care se
coase
la
marginea
posterioară
de
sus
a
ghetelor
sau a
cizmelor
, cu
ajutorul
căreia
se
trage
încălțămintea
în
picior
.
3.
Toartă
;
inel
,
belciug
. ♦
Proeminență
în
formă
de
cârlig
la
capătul
de
sus
al
leucii
carului
, de care se
sprijină
lanțul
sau
veriga
care
leagă
loitrele
de
leucă
. ♦
Ochi
, laț,
juvăț
la
capătul
ștreangului
;
valul
ștreangului
.
4.
(La pl.)
Porțiune
ieșită
în
afară
dintr-o
lucrare
de
zidărie
,
amenajată
pentru
a
ușura
fixarea
unui
toc
de
fereastră
sau de
ușă
,
pentru
a
susține
un
ornament
etc. – Lat.
oricla
(=
auricula
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia urechii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK