tínă (-ni),
s.f. –
Noroi,
nămol,
glod. Sl. (
ceh.,
rus.)
tina (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai
ales în Trans. – Der.
tinos, adj. (noroios, mocirlos);
tinoavă, s.f. (Trans. de N, mocirlă,
baltă de
noroi);
întina, vb. (a
murdări cu
noroi, a
umple de
noroi; a
păta; a
prihăni).