țíglă (-le),
s.f. –
Placă de
argilă, ceramică etc. pentru
învelit casele. Germ.
Ziegel (Borcea 216; Tiktin) prin intermediul sb.
cigla (Miklosich,
Fremdw., 81; Cihac, II, 433; cf. REW 8618),
pol.
cegla, rut.
tjaglij (Byhan 336). – Der.
țiglar, s.m. (
persoană care
face sau pune țigla).