sulfínă (-ne),
s.f. –
Iarbă-de-
piatră (Melilotus
officinalis, M. albus). – Var.
sulcină, sulvină, sufulf. Lat.
sulfῑna,
plantă nedeterminată, cf. A. Thomas,
Bull. Du Cange, V, 159; acest
nume, care derivă de la
sulphur „
sulf”, se explică prin culoarea
florilor (Scriban,
R. critică, 1933, 28; cf. Candrea,
GS, 429, unde se postulează *
sulfina,
fără a-i
cunoaște existența). Legătura cu sl.
žlŭtŭ „
galben”,
pol.
žołtina „
galben” (Cihac, II, 380) este improbabilă. Var.
sulcină este ciudată,
dar cf.
șuf, șuc și
șufări.
Sufulf trebuie să rezulte dintr-o contaminare cu mag.
szúlfü „
cimbru” (Cihac, II, 527).