spor (-ruri),
s.n. –
1. Prosperitate, progres, abundență,
belșug. –
2. Majorare. – Megl.
spor. Sl.
sporŭ „
uger”,
sporinŭ „abundent” (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb.
spor, mag.
szapor. – Der.
spori, vb. (a
mări, a
crește, a
majora; a se întinde; a se intensifica, a se
mări; a se înmulți, a se multiplica, a se
lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi);
sporiș, s.n. (
verbină, Verbena
officinalis), din sb., cr., slov.
sporiš;
sporitor, adj. (prosper, care sporește);
spornic, adj. (care are spor, care progresează;
bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace);
spornicie, s.f. (eficacitate);
nespornic, adj. (
fără folos).