priéten (priéteni),
s.m. –
Amic. – Var. înv.
priiaten, Mold.
prietin, Trans.
pretin, Olt.
preten. Sl.
prijateli (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291), cf. bg.
prijatel (› mr.
priiatil), sb., cr.
prijatelj. Alterarea consoanei finale, pe care Tiktin o explică prin analogie cu
ieftin, se datorează mai
curînd unei confuzii cu sl.
prijętinŭ „
plăcut”. – Der.
prietenă, s.f. (
amică);
prietenesc, adj. (amical);
prietenește, adv. (ca un
prieten);
prietenie, s.f. (amiciție);
prietenos, adj. (amical, afabil);
prieteșug, s.n. (prietenie);
împrieteni, vb. (a se
face prieten, refl., a
lega prietenie);
neprieten, s.m. (
dușman);
neprietenos, adj. (vrăjmaș).