potáie (potắi),
s.f. –
1. Cotarlă, javră, jigodie. –
2. Haită de
lupi. –
3. Cățel. Origine necunoscută. Soluțiile propuse sînt insuficiente: din sl.
tešti, teką „a
fugi”, cu pref.
po- (Cihac, II, 281); expresiv, cf. mayen.
poutaud „
broască” (Șeineanu,
Chien, 326); dintr-o
rădăcină pot-, necunoscută, cu suf. -
aie (
Pascu,
Suf., 200); din sb.
potaja „ascunzătoare”.