ponór,
ponoáre, s.n. (pop.)
1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă.
2. loc necultivat; pârloagă.
3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație.
4. deal cu coama înaltă și rotundă.
5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă.
6. poiană (într-o pădurice).
7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată).
8. casă mică și scundă.
9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar.
10. greșeală, vină.
11. mulțime, număr mare.