petréce (petréc, cút),
vb. –
1. A
trece, a
străbate. –
2. A introduce, a
face să
treacă, a
pătrunde. –
3. A
conduce, a însoți. –
4. A
vinde, a
desface o
marfă. –
5. A-și
duce viața, a
trăi, a-și
umple timpul. –
6. A se menține, a se
dăinui. –
7. A se
distra, a se
desfăta. –
8. (Refl., înv.) A se sfîrși, a
muri. –
9. (Refl.) A se întîmpla, a avea
loc. – Mr., megl.
pitrec. Lat.
pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea
primului r. – Der.
petrec, s.n. (
joc de
copii, în care un
grup încearcă să
pătrundă într-un
loc apărat de
grupul advers), deverbal;
petrecanie, s.f. (
petrecere, sărbătorire;
chef,
ospăț;
moarte);
petrecător, s.m. (însoțitor, escortă), înv.;
petrecare, s.f. (înv.,
mod de
trai, viață);
petrecătoare, s.f. (cheotoare).