pátimă (pátimi),
s.f. –
1. Pasiune, suferință,
chin, martiriu. –
2. Maladie,
boală. –
3. Pasiune,
viciu. – Mr.
pathimă. Mgr. πάθημα (Murnu 42; REW 6291). Der. din ngr. nu e posibilă fonetic (
Pascu,
Beiträge, 11). – Der.
pătimaș, adj. (pasionat;
bolnav);
pătimi, vb. (a
suferi);
împătimi, vb. refl. (a trezi o pasiune; a se vicia);
pătimitor, adj. (înv., pasiv);
compătimi, vb., din fr.
compatir adaptat la
rom.
pătimi;
compătimitor, adj. (care compătimește).