pâcâí
,
pấcâi, vb. IV (pop.)
1. a fuma, a trage din
lulea,
producând un sunet caracteristic; a
pâșcăi, a
pufăi.
2. (reg.; despre
flacăra lumânării de petrol) a pâlpâi cu zgomot.
3. (reg.; despre firele de ață) a se rupe provocând un sunet caracteristic.
4. (reg.; despre bibilici) a
produce sunetul caracteristic speciei.