oțerí (oțerésc, oțerít),
vb. refl. –
1. A
strica gustul unei mîncări, a
irita, a
strepezi dinții.
2. A se dezgusta, a se încrunta. –
3. A se
supăra, a se
bosumfla. – Var.
oțărî, oțări. Origine îndoielnică. Trebuie să
aibă legătură cu sb.
ceriti se „a rîde sarcastic” (Scriban), bg.
očervam „a-și
arăta colții” (Candrea), bg.
cerjă se „a
lua un medicament”,
rus.
ščeriti (Rosetti,
Studii ling., 28);
dar baza comună a
acestor cuvinte nu este
clară. Oricum, nu e posibilă der. din sl.
ostriti „a
ascuți” (Cihac, II, 235), nici din lat.
obterrere (Capidan,
Dacor., III, 762). Der.
oțerime, s.f. (Mold., dezgust);
oțeros, adj. (Mold., înv., groaznic).