orgán (orgáne),
s.n. –
1. Mădular,
parte a
corpului. –
2. Orgă. –
3. Harfă,
lăută. – Mr.
organ. Mgr. ὄργανός, parțial prin intermediul sl.
oruganu (Murnu 40).
Sec. XVI, înv. cu ultimul sens, în cel de al doilea substituit în
general de
orgă, s.f., din fr.
orgue. – Der.
organic, adj., din fr.
organique;
organism, s.n., din fr.
organisme;
organist, s.m., din fr.
organiste;
organiza (var. înv.
organisi), vb. din fr.
organiser și anterior din ngr. ỏργανίζω (Gáldi 216);
organizator (var. înv.
organisitor), adj.;
organizați(un)e, s.f., din fr.
organisation;
neorganizat, adj. (dezorganizat,
fără organizare);
dezorganiza, vb., din fr.
désorganiser;
reorganiza, vb. (a organiza din
nou), din fr.
reorganiser;
anorganic (var.
neorganic), adj., din fr.
anorganique.