odinioáră
adv. –
1. Odată. –
2. Demult, în
timpuri străvechi. – Var. (înv.)
dănăoară, dinăoară; (a)dinioare(a), adineoare(a), adineauri(lea). Lat.
de una hora (Tiktin), cu sensul de „o dată”; cf.
de două ori (explicație comp. pornindu-se de la
rom. a lui
de una oară), sugerată de Candrea, pare mai dificilă,
căci rom.
ar presupune forma redusă a art. f.,
o în
loc de
una). Cf.
nici odinioară (var. înv.
nice dănăoară) „niciodată”, a
cărei comp. a
fost reprodusă în
niciodată. Var. moderne cu sensul „de
curînd,
acum o clipă”. – Cf.
oară.