OCOLÍ,
ocolesc, vb. IV.
1. Tranz. și intranz. A
străbate o
distanță făcând un
ocol; a
merge de
jur-
împrejur, a
înconjura. ♦ (Pop.) A
cutreiera, a
colinda. ♦ Tranz. A
evita să
atingi sau să
lovești pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o
parte,
făcând un
mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A
spune ceva cu
înconjur, a
divaga. ♢
Loc. adv.
Pe ocolite = pe
departe,
indirect. ♦ Tranz. A
evita să
întâlnești pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A
lăsa ceva (în
mod intenționat)
deoparte; a
ignora.
2. Tranz. (Înv. și pop.) A pune
gard împrejurul unui
loc; a
împrejmui, a
îngrădi. ♦ Fig. (Înv. și reg.) A
apăra, a
proteja, a
ocroti. ♦ (Înv. și reg.) A
încercui din toate
părțile, a
împresura, a
asedia. – Din
ocol.