Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția obraz definiție dex
obraz
găsește rime pentru
obraz
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
obrac
,
obraț
,
obraz
,
obraz
,
obraz
,
obrază
,
obrăza
,
obrăzi
Cuvinte apropiate:
obrac
,
obraț
,
obraz
,
obraz
,
obraz
,
obrază
,
obrăza
,
obrăzi
OBRÁZ,
(
1
)
obraji
,
s.m., (
2, 3, 4
)
obraze
, s.n.
1.
S.m.
Fiecare
dintre
cele
două
părți
laterale
ale
feței
;
pielea
care
acoperă
aceste
părți
. ♢ Expr.
Să-ți fie
rușine
obrazului
!
sau
să-ți fie în obraz!
, se
spune
cuiva care a
făcut
ceva
necuviincios
.
A-i
plesni
(sau
a-i
crăpa
) cuiva
obrazul
de
rușine
= a-i fi cuiva
foarte
rușine
, a se
rușina
foarte
tare
.
A fi
gros
de obraz
= a fi
fără
rușine
,
îndrăzneț
.
(A fi)
fără
(de) obraz
= (a fi)
nerușinat
,
necuviincios
.
A avea obraz
subțire
= a fi
bine
crescut
, a avea
purtări
frumoase
.
Obrazul
subțire
cu
cheltuială
se ține
=
pentru
a
putea
face
față
unor
pretenții
mari
trebuie
să
dispui
de
mijloace
corespunzătoare
.
2.
S.n.
Partea
anterioară
a
capului
omenesc
;
față
,
figură
,
chip
. ♢ Expr.
A
ieși
(sau a
scăpa
, a o
scoate
) cu obraz
curat
= a
ieși
cu
bine
,
onorabil
dintr-o
situație
dificilă
.
A-i
spune
sau
a-i
zice
cuiva
(un
lucru
)
de la obraz
= a-i
spune
cuiva (un
lucru
)
fără
înconjur
,
direct
,
fără
menajamente
.
A
orbi
sau
a
prosti
(pe cineva)
de la obraz
= a-i
spune
(cuiva)
minciuni
vădite
, a
căuta
să
înșeli
(pe cineva) în
chip
grosolan
.
A-și
scoate
obrazul
în
lume
= a
apărea
în
societate
, a se
arăta
printre
oameni
.
A
face
(cuiva)
pe obraz
= a se
purta
cu cineva după
cum
merită
, a se
răzbuna
pe cineva.
A (nu) da obraz
= a (nu) da
ochi
cu cineva, a (nu) se
înfățișa
la cineva.
A-și pune
obrazul
(
pentru
cineva) = a
garanta
(
pentru
cineva) cu
cinstea
, cu
autoritatea
, cu
reputația
proprie
.
A da
(cuiva)
obraz
= a
îngădui
(cuiva)
prea
multe
; a da (cuiva)
nas
.
Cu ce obraz?
= cu ce
îndrăzneală
?
A (nu) (mai) avea obraz (să...)
= a (nu) (mai) avea
îndrăzneală
(să...). ♦ Fig.
Valoare
morală
a unei
persoane
;
cinste
,
reputație
;
renume
;
demnitate
.
3.
S.n. (Înv.;
adesea
urmat
de
determinări
adjectivale
)
Persoană
, ins.
Obraz
subțire
=
persoană
fină
,
pretențioasă
, care
trăiește
în
lux
.
4.
S.n. (Înv.; de
obicei
la sg.)
Rang
,
condiție
,
stare
socială
. [Pl. și: (
2, 3
)
obrazuri
] – Din sl.
obrazŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia obraz
OBRÁZ,
(
1
)
obraji
,
s.m., (
2, 3, 4
)
obraze
, s.n.
1.
S.m.
Fiecare
dintre
cele
două
părți
laterale
ale
feței
;
pielea
care
acoperă
aceste
părți
. ♢ Expr.
Să-ți fie
rușine
obrazului
!
sau
să-ți fie în obraz!
, se
spune
cuiva care a
făcut
ceva
necuviincios
.
A-i
plesni
(sau
a-i
crăpa
) cuiva
obrazul
de
rușine
= a-i fi cuiva
foarte
rușine
, a se
rușina
foarte
tare
.
A fi
gros
de obraz
= a fi
fără
rușine
,
îndrăzneț
.
(A fi)
fără
(de) obraz
= (a fi)
nerușinat
,
necuviincios
.
A avea obraz
subțire
= a fi
bine
crescut
, a avea
purtări
frumoase
.
Obrazul
subțire
cu
cheltuială
se ține
=
pentru
a
putea
face
față
unor
pretenții
mari
trebuie
să
dispui
de
mijloace
corespunzătoare
.
2.
S.n.
Partea
anterioară
a
capului
omenesc
;
față
,
figură
,
chip
. ♢ Expr.
A
ieși
(sau a
scăpa
, a o
scoate
) cu obraz
curat
= a
ieși
cu
bine
,
onorabil
dintr-o
situație
dificilă
.
A-i
spune
sau
a-i
zice
cuiva
(un
lucru
)
de la obraz
= a-i
spune
cuiva (un
lucru
)
fără
înconjur
,
direct
,
fără
menajamente
.
A
orbi
sau
a
prosti
(pe cineva)
de la obraz
= a-i
spune
(cuiva)
minciuni
vădite
, a
căuta
să
înșeli
(pe cineva) în
chip
grosolan
.
A-și
scoate
obrazul
în
lume
= a
apărea
în
societate
, a se
arăta
printre
oameni
.
A
face
(cuiva)
pe obraz
= a se
purta
cu cineva după
cum
merită
, a se
răzbuna
pe cineva.
A (nu) da obraz
= a (nu) da
ochi
cu cineva, a (nu) se
înfățișa
la cineva.
A-și pune
obrazul
(
pentru
cineva) = a
garanta
(
pentru
cineva) cu
cinstea
, cu
autoritatea
, cu
reputația
proprie
.
A da
(cuiva)
obraz
= a
îngădui
(cuiva)
prea
multe
; a da (cuiva)
nas
.
Cu ce obraz?
= cu ce
îndrăzneală
?
A (nu) (mai) avea obraz (să...)
= a (nu) (mai) avea
îndrăzneală
(să...). ♦ Fig.
Valoare
morală
a unei
persoane
;
cinste
,
reputație
;
renume
;
demnitate
.
3.
S.n. (Înv.;
adesea
urmat
de
determinări
adjectivale
)
Persoană
, ins.
Obraz
subțire
=
persoană
fină
,
pretențioasă
, care
trăiește
în
lux
.
4.
S.n. (Înv.; de
obicei
la sg.)
Rang
,
condiție
,
stare
socială
. [Pl. și: (
2, 3
)
obrazuri
] – Din sl.
obrazŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia obraz
OBRÁZ,
(
1
)
obraji
,
s.m., (
2, 3, 4
)
obraze
, s.n.
1.
S.m.
Fiecare
dintre
cele
două
părți
laterale
ale
feței
;
pielea
care
acoperă
aceste
părți
. ♢ Expr.
Să-ți fie
rușine
obrazului
!
sau
să-ți fie în obraz!
, se
spune
cuiva care a
făcut
ceva
necuviincios
.
A-i
plesni
(sau
a-i
crăpa
) cuiva
obrazul
de
rușine
= a-i fi cuiva
foarte
rușine
, a se
rușina
foarte
tare
.
A fi
gros
de obraz
= a fi
fără
rușine
,
îndrăzneț
.
(A fi)
fără
(de) obraz
= (a fi)
nerușinat
,
necuviincios
.
A avea obraz
subțire
= a fi
bine
crescut
, a avea
purtări
frumoase
.
Obrazul
subțire
cu
cheltuială
se ține
=
pentru
a
putea
face
față
unor
pretenții
mari
trebuie
să
dispui
de
mijloace
corespunzătoare
.
2.
S.n.
Partea
anterioară
a
capului
omenesc
;
față
,
figură
,
chip
. ♢ Expr.
A
ieși
(sau a
scăpa
, a o
scoate
) cu obraz
curat
= a
ieși
cu
bine
,
onorabil
dintr-o
situație
dificilă
.
A-i
spune
sau
a-i
zice
cuiva
(un
lucru
)
de la obraz
= a-i
spune
cuiva (un
lucru
)
fără
înconjur
,
direct
,
fără
menajamente
.
A
orbi
sau
a
prosti
(pe cineva)
de la obraz
= a-i
spune
(cuiva)
minciuni
vădite
, a
căuta
să
înșeli
(pe cineva) în
chip
grosolan
.
A-și
scoate
obrazul
în
lume
= a
apărea
în
societate
, a se
arăta
printre
oameni
.
A
face
(cuiva)
pe obraz
= a se
purta
cu cineva după
cum
merită
, a se
răzbuna
pe cineva.
A (nu) da obraz
= a (nu) da
ochi
cu cineva, a (nu) se
înfățișa
la cineva.
A-și pune
obrazul
(
pentru
cineva) = a
garanta
(
pentru
cineva) cu
cinstea
, cu
autoritatea
, cu
reputația
proprie
.
A da
(cuiva)
obraz
= a
îngădui
(cuiva)
prea
multe
; a da (cuiva)
nas
.
Cu ce obraz?
= cu ce
îndrăzneală
?
A (nu) (mai) avea obraz (să...)
= a (nu) (mai) avea
îndrăzneală
(să...). ♦ Fig.
Valoare
morală
a unei
persoane
;
cinste
,
reputație
;
renume
;
demnitate
.
3.
S.n. (Înv.;
adesea
urmat
de
determinări
adjectivale
)
Persoană
, ins.
Obraz
subțire
=
persoană
fină
,
pretențioasă
, care
trăiește
în
lux
.
4.
S.n. (Înv.; de
obicei
la sg.)
Rang
,
condiție
,
stare
socială
. [Pl. și: (
2, 3
)
obrazuri
] – Din sl.
obrazŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia obraz
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK