neród (neroádă),
adj. –
Prost, tîmpit. Sl.
neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl.
nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov.
neroden „neîngrijit”, sl.
nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl.
nerodu „disprețuit”. – Der.
nerozie, s.f. (prostie, neghiobie);
nerozește, adv. (prostește). Din
rom. provine mag.
nerod (Edelspacher 20).