négură (néguri),
s.f. –
Ceață. – Mr.
negură. Lat.
nĕbŭla (Pușcariu 1168; Candrea-Dens., 1222; REW 5865), cf. it.
nebbia, prov.
neula, sp.
niebla,
port.
nevoa, alb.
negulj. Pentru schimbul
b ›
g, cf.
nivit ›
ninguit (cu infix nazal) sau
naevus ›
neg,
rubus ›
rug. Explicația plecînd de la lat.
*nigrula (Candrea,
Éléments, 5) nu e probabilă. – Der.
(î)negura, vb. (a se încețoșa, a se
întuneca; a se încrunta);
negureală, s.f. (
ceață);
neguros, adj. (cețos, întunecos).