nămáie (-ắi),
s.f. – (
Banat)
Oaie. – Mr.
nămal’u, numal’u, megl.
nămal’u. Lat.
ănῑmālia (Pușcariu 1151; Candrea-Dens., 1200; REW 476), cf. parm.
nimal, friul.
nemal „
bou”, v. fr.
aumaille, sp.
alimaña,
port.
alimanha, almanho „
taur tînăr”. Pentru păstrarea cuvîntului în toponimie, cf. Pușcariu,
Dacor., VIII, 324. E dubletul lui
animal, s.n., din fr.
animal.