muiá (mói, muiát),
vb. –
1. A
umezi, a îmbăia, a se
uda. –
2. A se
face mai
moale. –
3. A (se) înduioșa, a (se) emoționa. –
4. A
slăbi, a ceda. –
5. (Despre
fructe) A se
sparge, a se
crăpa; a se
face zob, a
mărunți. –
6. A pune
rufele în
apă înainte de
spălat. –
7. A fi
plin,
încărcat de. – Var.
înmuia. Mr.
mul’at, mol’u, megl.
anmol. Lat.
mǒlliāre (Pușcariu 1105; Candrea-Dens., 1146; REW 5646), cf. prov.
molhar, fr.
mouiller, cat.
mollar, sp.
mojar; cf.
moale. – Der.
amoi, s.n. (
Banat, muiat, înmuiere).