mădărí (-résc, -ít),
vb. – A mima, a
momi. Origine incertă, probabil expresivă, cf.
nineri. Relația cu sl.
mudlĕti „a întîrzia” (Cihac, II, 180) este
foarte îndoielnică, ca și
cea cu germ.
maddern (Scriban). În Mold. și Trans. – Der.
mădăran, s.m. (încrezut, înfumurat);
mădăritură, s.f. (înv.,
alintare). Aceleași intenții expresive pare să-i aparțină și
mărdăși (var.
mărdăgi, mărdăci), vb. (a
murdări, a
păta), cf.
modîrlă.