jivínă (jivíne),
s.f. –
Lighioană,
animal. – Var.
juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.)
živina,
pol.
žywina, din sl.
živŭ „
viu” (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin
juveturi, s.f. pl. (
păsări de
curte), în
loc de *
jiveturi;
juvete, s.m. (
pește de mărime mijlocie), în
loc de *
jivete, cu suf. -
ete;
juvac, s.n. (
năvod);
juvelnic, s.n. (
năvod), în
loc de *
jivelnic, din bg.
živĕlnik (Candrea,
GS, VI, 324; Conev 74).