istóv
adv. – Cu
totul,
complet. Sl.
istovŭ „
adevărat” (Miklosich,
Slaw. Elem., 24; Miklosich,
Lexicon, 269; Cihac, II, 151; Tiktin;
DAR).
Sec. XVII, înv. – Der.
istov, s.n. (sfîrșit, extremitate,
capăt; lichidare,
sold; scadență; deces, sfîrșit);
istovi, vb. (a termina, a sfîrși; a epuiza, a
copleși; a
omorî; a
cheltui, a
risipi; a
lichida);
istoveală, s.f. (epuizare, oboseală);
istovitor, adj. (care istovește).