hóră (hóri),
s.f. –
1. Dans în
cerc. –
2. Melodie a
acestui cîntec. –
3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. –
4. Adunare sărbătorească ce are
loc de
obicei în fiecare
duminică în
sate, și la care se
joacă hora. –
5. Cerc,
grup aparte, bisericuță. –
6. Cor (al unei
biserici). –
7. Constelație neidentificată. – Var.
hoară, hore. Mr.
cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se
presupune în
general că a intrat în
rom. prin intermediul bg.
hóro (
DAR; Pușcariu,
Lr., 280), însă această
ipoteză nu pare necesară; cf. și sb.
horo, tc.
hora. – Der.
hori, vb. (a
juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a
aduna cu
grebla fînul pentru a
forma baza căpiței);
horitor, s.m. (dansator; cîntăreț);
horitură, s.f. (
baza căpiței);
horiște, s.f. (
loc sau
sală unde se dansează).