hălí (-lésc, -ít),
vb. –
1. A
lua, a pune
mîna pe. –
2. A
arunca (
mingea). Origine incertă. Dicționarele,
fără nici o explicație pe care s-o
cunoaștem,
confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (
hăli circulă numai în Mold. și
hali mai
ales în Munt.; nu se
spune niciodată
hali pentru sensurile lui
hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a
arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi
vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133;
DAR; Candrea), cf. rut.
chałyty sja „a se
grăbi”,
pol.
galić „a
arunca mingea”, din sl.
galiti „a
sări”.