gîlmă (gấlme),
s.f. –
1. Colină, dîmb,
coastă. –
2. Umflătură, gîlcă. –
3. Tont,
prost. – Var.
hîlmă, holm, halm, hîlm. Sl.
chlŭmŭ „
colină” (
DAR). Sensul al doilea pare
propriu și sl.; ultimul este
poate rezultatul unei confuzii cu bg.
glamav „
tont”. Der.
hîlmos (var.
homuros), adj. (abrupt, accidentat);
hîlmui, vb. (a îngrămădi);
ghelmea, s.f. (
mal abrupt);
dîlm, s.n. (
mal abrupt), rezultat din încrucișarea cu
dîmb.