furnícă (-ci),
s.f. – Insectă din
ordinul himenopterelor (Formica nigra). – Mr., megl.
furnigă, istr.
frunigę. Lat.
formῑca (Pușcariu 681; Candrea-Dens., 697; REW 3445;
DAR), cf. it.
formica, prov., cat.,
port.
formiga, fr.
fourmi, sp.
hormiga (
gal.
formiga, astur.
forniga, arag.
furnica).
Formele dialectale din sp. și din fr.
fourniga, fournigo par a demonstra că
n, explicat de Candrea-Dens., prin influența labialei, este anterior
rom. (cf. Meyer,
Alb. St., IV, 84). Der.
furnica, vb. (a mișuna, a forfoti; a
ustura, a înțepa),
poate reprezenta
direct. lat. formicāre (Pușcariu 630; Candrea-Dens., 701; REW 3446;
DAR);
furnicătură (var.
furnicăreală), s.f. (usturime, înțepătură);
furnicat, s.n. (usturime, înțepătură);
furnicar, s.n. (
mușuroi; mulțime care mișună), megl.
furmigar, cf. calabr.
furmicaru (Pușcariu 683; Candrea-Dens., 698 și
DAR îl consideră der. de la un lat.
*formῑcārium;
poate fi un der. intern. al
rom.);
înfurnica, vb. (înv., a mișuna);
furnicar, s.m. (furnică, Formica rubra; mamifer care se hrănește cu
furnici, Merops apiaster;
pasăre, albinărel, Picus minor);
furnicei (var.
funicei), s.m. pl. (urticarie; cîrcel);
furnicos, adj. (
plin de
furnici).