figúră (figúri),
s.f. –
1. Chip,
față,
obraz. –
2. Imagine plastică. –
3. Persoană,
tip. – Mr.
figură. Fr.
figure, în mr. din it.
figura, cf. ngr. φιγούρα,
alb.
figurë. – Der.
figura, vb. (a fi
prezent, a
lua parte);
figurant, s.m. (
persoană care participă la o
piesă de
teatru fără a rosti replici);
figurat, adj. (metaforic);
figurină, s.f. (statuetă);
configura, vb. (a
lua o anumită
formă);
configurație, s.f. (înfățișare);
desfigura, vb. (a
strica forma);
prefigura, vb. (a reprezenta dinainte);
prefigurație, s.f. (acțiunea de a prefigura).