felíe (felíi),
s.f. –
Bucată tăiată dintr-un
întreg. – Mr., megl.
filie. Ngr. φελλί, din lat.
offella (Meyer,
Neugr. St., IV, 69; REW 6042; Vasmer,
Gr., 59; Gáldi 188), cf. bg.
filija, sb.
felija (Romanski 103; cf. Miklosich,
Fremdw., 87).
Sec. XVIII. – Der.
feliuță, s.f. (
felie mică;
ferigă, Aspidium filix), probabil prin confuzie cu
felie și în
loc de *
feriuță, cf.
ferigă;
înfelia, vb. (a
tăia în
felii).