fapt (-te),
s.n. –
1. (Înv.)
1. Creație,
facere. –
2. Acțiune, înfăptuire. –
3. (Înv.) Creatură. –
4. Întîmplare reală. –
5. (Cu noțiuni care exprimă
timpul)
Început, origine. –
6. Vrajă,
farmec. –
7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. –
8. Trifoi galben, Triofolium
procumbens. –
9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr.
faptu, faptă, megl.
fat. Lat.
factum (Pușcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135;
DAR; cf. Șeineanu,
Semasiol., 188), cf. it.
fatto, prov.
fach, fr.
fait, sp.
hecho,
port.
feito. Pl. este
fapți la sensurile 7-9.
Era înainte part. de la
a face,
sec. XVI, înlocuit de
făcut. Der.
faptă, s.f. (
fapt;
operă; acțiune; înv., creație,
facere), sing. reconstituit analogic de la pl.
fapte (după Tiktin și
DAR, din lat.
facta, pl. n.);
făptaș, s.m. (delicvent);
faptnic(ă), s.f. și n., (roibă,
Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se
crede că
vindecă o
boală greșit atribuită lui
fapt 7;
făptoriu, s.m. (înv., creator);
făptui, vb. (a
face, a
săvîrși, a
comite);
făptuitor, s.m. (delicvent,
autor al unui
delict);
făptură, s.f. (înv., creație,
facere;
lucrare,
operă;
lume, univers; compoziție, structură; aspect,
formă,
mod de a fi; ființă
vie, creatură), din lat.
factura, cf.
alb.
fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it.
fattura, v. prov.
faitura, v. fr.
faiture, sp.
hechura,
port.
feitura (Pușcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136;
DAR);
înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a
duce la
bun sfîrșit). În legătură cu sensul magic al lui
fapt, cf. it.
fatturare „a
vrăji”;
fattura „
vrajă”,
port.
feitiço „
vrajă”, de unde fr.
fétiche ›
rom.
fétiș.