derbedéu (derbedéi),
s.m. – Vagabond,
haimana, golan. – Var. (Mold.)
derbeder. Tc.
derbeder „(care
merge) din
poartă în
poartă” (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 492; Ronzevalle 89); cf. sb.
derbedenica „cerșetor”. Pentru a explica schimbarea terminației, Tiktin
presupune o var.
turcă derbedé. Esdte
vorba mai
curînd de o asimilație *
derbedel, pl.
debedei, cu sing. analogic. După
Iorga,
Revista istorică, XVIII, 379, din tc.
derebei „
șefii de
jos”,
nume dat unor răsculați împotriva
sultanului Mohamed, ceea ce pare mai
puțin probabil.