DA2,
dau, vb. I.
I. Tranz.
1. A
întinde, a
înmâna cuiva ceva; a
oferi. ♢ Expr.
A da o masă, o petrecere etc. = a
oferi o
masă, a
organiza o
petrecere etc.
A(-și) da bună ziua (sau
bună seara, binețe etc.) = a (se)
saluta. ♦ A pune cuiva ceva la
dispoziție, la
îndemână, a
preda cuiva ceva; a-i
face rost de ceva. ♢
Loc. vb.
A da cu chirie = a
închiria.
A da cu (sau
în)
arendă = a
arenda.
A da (cu) împrumut = a
împrumuta.
A da înapoi = a
înapoia, a
restitui.
A da în primire =
a) a
preda;
b) (fam.) a
muri.
2. A
distribui ceea ce
revine cuiva ca
parte. ♢ Expr.
A da ceva în (sau
pe din)
două = a
împărți în
două părți egale; a
înjumătăți.
A(-i) da (cuiva)
un număr (oarecare) de ani = a(-i)
atribui cuiva o
anumită vârstă; a
aprecia (cu
aproximație)
câți ani mai are cineva de
trăit. ♦ A
atribui, a
repartiza cuiva ceva ca
sarcină spre executare.
A da cuiva o problemă de rezolvat. ♢ Expr.
A da cuiva de lucru =
a) a
însărcina pe cineva cu o
muncă; a
procura cuiva o
ocupație;
b) a
cere cuiva un
mare efort.
3. A
încredința pe cineva în
seama, în
paza, în
grija, pe
mâna cuiva. ♢ Expr.
A da în judecată = a
chema o
persoană în
fața unei
instanțe judecătorești în
calitate de
pârât.
4. A pune pe cineva în
posesiunea unui
lucru, a
preda ceva cuiva; a-i
dărui.
5. A pune pe cineva la
dispoziția cuiva. ♢ Expr. (Pop.)
A da o fată după cineva (sau
cuiva) sau
a(-i) da cuiva de bărbat (
respectiv de soție)
pe cineva = a
căsători cu...
6. A
renunța la ceva sau la cineva în
schimbul a..., a
oferi în
locul..., a
schimba cu... ♢ Expr. (Fam.)
A nu da pe cineva pe (sau
pentru)
altul, se
spune pentru a
arăta că
prețuim mai
mult pe
unul decât pe
celălalt. (Refl.)
A nu se da pe cineva = a se
considera superior cuiva. (Refl.;
rar)
A nu se da pentru mult = a se
declara mulțumit cu... ♦ A
oferi, a
plăti.
7. A
vinde.
Cum dai merele? 8. A
jertfi, a
sacrifica. ♢ Expr.
A-și da viața = a-și
jertfi viața din
devotament (
pentru cineva sau
pentru ceva).
Îmi dau capul, spune cineva
pentru a-și
arăta deplina certitudine asupra unui
lucru.
9. A
arunca, a
azvârli.
Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ♢ Expr.
A da (pe cineva sau ceva)
dracului (sau
la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori
a-l da încolo = a nu voi să
știe (de cineva sau de ceva), a
renunța la...
A da pe gât (sau
peste cap) = a
bea (
lacom, dintr-o dată, în
cantități mari). ♦ A
trimite sau a
așeza pe cineva într-un
loc pentru o
anumită îndeletnicire.
L-a dat la școală. ♦ A
mâna, a
duce un
animal la
păscut, la
iarbă etc.
10. A
așeza, a
orienta ceva într-un
anumit mod,
poziție sau
direcție.
Își dăduse pe ochi pălăria rotundă. ♢ Expr.
A da la (sau
într-o)
o parte = a
îndepărta.
A da ușa (sau
poarta etc.)
de perete = a
împinge în
lături, a
deschide larg ușa (sau
poarta etc.).
A da (ceva)
peste cap =
a) a
lucra superficial;
b) a
nimici, a
distruge, a
desființa.
11. (În expr. și
loc.)
A da pe piatră = a
ascuți.
A da la rindea = a
netezi cu
ajutorul rindelei.
A da găuri = a
găuri. (Reg.;
despre țesături)
A da în undă = a
spăla, a
clăti.
A da lecții (sau
meditații) = a
preda lecții în
afara școlii.
A da o telegramă = a
expedia o
telegramă.
A da la ziar = a
publica sau a
face să se
publice în
ziar.
A da la lumină (sau
la iveală, în vileag etc) = a
descoperi, a
arăta; a
publica o
scriere.
A da viață = a
naște; a
făuri;
fig. a
anima, a
însufleți.
A da însemnătate = a
acorda atenție.
A-și da (cu) părerea = a-și
expune punctul de
vedere.
A da foc = a
aprinde.
A da bici = a
lovi cu
biciul;
fig. a
grăbi, a
zori.
A da la mână = a pune la
dispoziția cuiva, a
înmâna cuiva ceva.
A da o luptă, o bătălie = a
purta o
luptă, o
bătălie; (refl.,
despre lupte) a se
desfășura.
A da un spectacol = a
reprezenta un
spectacol.
A da (pe cineva)
dezertor = a
face cunoscut în
mod oficial că cineva este
dezertor.
A da gata = a
termina, a
lichida; a
impresiona puternic, a
cuceri (pe cineva).
12. (
Despre sol,
plante,
animale etc.) A
produce, a
face. ♦ (
Despre oameni) A
produce, a
crea. ♢ Expr.
A da un chiot, un strigăt etc. = a
scoate, a
emite un
chiot, un
strigăt etc.
13. A
provoca, a
prilejui, a
cauza.
14. (
Urmat de
verb ca: „a
cunoaște”, „a
înțelege” etc. la
conjunctiv sau la
moduri nepredicative) A
îngădui, a
permite, a
lăsa. ♢ Expr.
A-i da (cuiva)
mâna să... = a
dispune de
mijloace materiale pentru a..., a avea
posibilitatea să...; a-i
veni (cuiva)
bine la
socoteală, a-i
conveni (cuiva).
15. (
Despre Dumnezeu,
soartă,
noroc etc.) A
rândui, a
destina, a
sorti. ♢ Expr.
Ș-apoi dă, Doamne, bine! =
apoi a
fost strașnic!
Ce-o (sau
cum a) da târgul și norocul =
cum se va
nimeri.
(Bine că) a dat Dumnezeu! = în
sfârșit, în
cele din
urmă. ♦ Intranz. (În
practicile superstițioase; în expr.)
A da în cărți (sau
cu cărțile) = a
prezice viitorul.
16. (
Împreună cu
obiectul formează locuțiuni verbale)
A da sfaturi = a
sfătui.
A da răspuns = a
răspunde.
A-și da sfârșitul (sau
sufletul, duhul sau
obștescul sfârșit) = a
muri.
A da raportul = a
raporta. ♢ Expr.
A da (un) examen = a
susține un
examen în
fața unui
examinator;
fig. a
trece cu
succes printr-o
încercare.
A da seamă (sau
socoteală) = a
răspunde de ceva.
A-și da seama = a se
lămuri, a
pricepe.
II. Intranz.
1. (
Urmat de
determinări introduse prin prep. „din” sau „cu”) A
face o
mișcare (
repetată)
conștientă sau
reflexă.
Dă din mâini. ♢ Expr.
A da din umeri = a
înălța din
umeri în
semn de
nedumerire, de
neștiință, de
nepăsare.
A da din gură = a
vorbi mult. ♦ Intranz. și tranz. A o ține
întruna, a nu se mai
opri (din
mers, din
vorbă etc.). ♢ Expr. (Intranz.; fam.)
Dă-i cu..., se
spune pentru a
arăta o
succesiune de
acțiuni.
2. A
spăla, a
unge, a
vopsi, cu...
3. A
lovi, a
izbi, a
bate. ♢ Expr. (
Despre două sau mai
multe persoane)
A-și da cu cotul sau (tranz.)
a-și da coate = a (se)
atinge cu
cotul pentru a(-și)
atrage atenția, a-și
face semne.
A-i da (cuiva)
peste nas = a pune pe cineva la
locul lui printr-o
vorbă usturătoare.
A da (cuiva sau la ceva)
cu piciorul = a
respinge (pe cineva sau ceva); a
scăpa un
prilej favorabil. ♢ Tranz.
I-a dat o palmă. ♦ A
trage cu o
armă de
foc.
Am învățat să dau cu pușca. ♦ A se
lovi, a se
atinge (de ceva), a
ajunge până la...
Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (
Urmat de
determinări locale sau
modale) A se
duce către..., a o
lua, a
porni spre..., a
apuca. ♢ Expr.
A da încolo, încoace (sau
pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a
merge de
colo până
colo;
fig. a se
frământa, a
încerca în toate
chipurile.
A nu ști încotro să (sau, tranz.,
s-o) deie (sau
dea) = a nu
ști ce să mai
facă,
cum să mai
procedeze. (Tranz.)
A o da pe... = a nu o
aduce altfel, a o
întoarce, a o
schimba. ♦ A se
abate, a
trece (pe la...). ♢ Expr.
A-i da cuiva ceva în (sau
prin) gând (sau
cap, minte) = a-i
veni sau a-i
trece cuiva ceva prin
gând (sau prin
cap,
minte).
5. (
Urmat de
determinări introduse prin prep. „de” sau „
peste”) A
ajunge la..., a
găsi, a
afla, a
întâlni. ♢
A da de fund = a
ajunge până în
fund;
p. ext. a
ajunge la
capăt, la
sfârșit1.
A-i da (cuiva)
de urmă = a
găsi pe cel
căutat.
A da de dracu = a o
păți.
A da de rușine (sau
de necaz, de primejdie etc.) = a
întâmpina o
rușine (sau un
necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A
prinde de
veste, a
băga de
seamă, a
observa.
6. (
Despre o
nenorocire, un
necaz etc.) A
veni peste cineva pe
nepregătite; a-l
surprinde.
7. (
Despre oameni) A
ajunge într-un
anumit punct, a
nimeri într-un
anumit loc; (
despre drumuri) a se
împreuna cu
alt drum, a
ajunge la... ♦ (
Despre terenuri,
locuri) A se
întinde până la... ♦ (
Despre ferestre,
uși,
încăperi etc.) A avea
vederea spre..., a se
deschide spre...
8. A
nimeri în..., a
intra, a
cădea în... ♢ Expr.
A da în gropi (de prost ce e) = a fi
foarte prost. ♦ (
Despre păr) A
intra, a
ajunge în...
Îi dă părul în ochi. ♢ (
Despre lumină) A
cădea într-o
direcție oarecare.
9. (În expr.)
A da în clocot (sau
în undă) = a
începe să
fiarbă, să
clocotească.
A da în copt (sau
în pârg) = a
începe să se
coacă, să se
pârguiască. (
Despre frunze,
muguri etc.) A
ieși, a se
ivi, a
apărea. ♢ Expr.
A-i da (cuiva)
lacrimile = a i se
umezi ochii, a
începe să
plângă.
A(-i) da (cuiva)
sângele = a
începe să
sângereze.
A da inima (sau
duhul din cineva), se
spune despre acela care este
gata să se
sufoce din
cauza unui
efort prea mare. ♦ (
Despre lichide;
determinat prin „
afară” sau „pe din
afară”) A
ieși afară din
vas din
cauza cantității prea mari. ♢ Expr. (
Despre lichide în
fierbere)
A da în foc = a se
umfla, a
curge afară din
vas.
10. (
Despre anotimpuri,
fenomene atmosferice etc.) A
veni, a se
lăsa, a se
face.
11. A
începe să..., a se
apuca de...; a fi pe
punctul de a..., a se
pregăti să...
Dă să plece. III. 1. Refl. și intranz. (
Urmat de
determinări locale) A se
duce, a
merge, a
veni. ♢ Expr.
A (se) da îndărăt (sau
înapoi) = a se
retrage;
fig. a se
codi, a se
sustrage de la ceva, a
ezita. (Refl. și tranz.)
A (se) da jos = a (se)
coborî. ♦ Refl. A se
așeza undeva.
2. Refl. și intranz. (
Urmat de
determinări introduse prin prep „la”) A se
năpusti, a se
arunca asupra cuiva.
3. Intranz. A se
deda la..., a fi
înclinat spre...
4. Refl. (
Urmat de
determinări ca: „pe
gheață”, „de-a
rostogolul”, „în
leagăn” etc.) A se
deplasa într-o
anumită direcție, a
aluneca, a se
rostogoli, a se
legăna. ♢ Expr.
A se da în vânt după... = a-și da
toată osteneala să
obțină ceva;
fig. a ține
foarte mult la cineva sau la ceva.
5. Refl. A se
lua cu
binele pe
lângă cineva, a
încerca să
intre sub
pielea cuiva.
6. Refl. A
trece de
partea sau în
partea..., a se
alătura cuiva, a
adera la ceva. ♦ A se
acomoda cu cineva, a se
lua după cineva sau după ceva.
7. Refl. A se
lăsa în
voia cuiva; a se
lăsa stăpânit,
copleșit de...
8. Refl. A nu
opune rezistență; a
ceda. ♢ Expr.
A se da bătut = a se
lăsa convins; a
ceda. ♦ (Înv. și fam.;
despre armate,
cetăți,
comandanți) A se
preda, a se
supune.
9. Refl. (Reg.;
urmat de
determinări introduse prin prep. „la” sau,
rar, „
spre”) A se
apuca de..., a se pune...
S-a dat la muncă. ♢ Expr.
A se da în vorbă cu cineva = a
intra în
vorbă cu cineva.
10. Refl. (În expr.)
A se da drept cineva = a voi să
treacă drept altcineva. [
Forme gramaticale: prez. ind.
dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperf.
dădeam și
dam; perf. s.
dădui (reg.
dedei și
detei); m.m. ca perf.
dădusem și
dasem (reg.
dedesem și
detesem); prez.
conjunctiv pers. 3
să dea (reg.
să deie). – Lat.
dare.