custá (-t, -at),
vb. –
1. A fi, a exista, a
trăi. –
2. A
dura, a
dăinui. –
3. A
face să
trăiască, a
lăsa cu viață, a menține. – Var.
costa, cușta. – Mr.
custu, custare. Lat.
constāre (Pușcariu 465; REW 2170;
Pascu, I, 160; Drăganu,
Dacor., I, 309-12;
DAR), cf. sard.
kustare „a se întîmpla”. Cuvînt înv., se menține
încă în Trans. de
Vest; a
fost substituit, probabil prin omofonia cu
costa „a
costa”. – Der.
cust, s.n. (viață,
trai, existență).