crimă (críme),
s.f. – Infracțiune gravă,
omor. – Mr.
crimă „
păcat”. Fr.
crime. După
Pascu, I, 70, mr.
ar fi reprezentantul
direct al lat.
crimen. – Der.
criminal, adj., din fr.;
criminal, s.m., din fr.;
criminal, s.n. (tribunal criminal), din germ.
Kriminal(gericht), și cu
forma criminalion, din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168), ambele înv.;
criminalist, s.m., din fr.:
criminalicesc, adj. (criminal), înv.