Definitia coarne definitie Noul dictionar explicativ al limbii romane

f. 1) Varietate de viță de vie având struguri dulci, cu boabe alungite și coa-ja tare. ~-neagră. 2) Strugurii acestei varietăți de viță de vie. /<lat. corna

f. Fructul cornului. /<lat. corna

n. 1) Excrescență dură de diferite forme, pară sau impară, care crește pe capul unor mamifere. ♢ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-și arăta coarnele a) a se posta în poziție de apărare; a se pune în gardă; b) a-și da pe față firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai deștept, mai răsărit. A se lua în coarne cu cineva a întra în conflict, a se încăiera cu cineva. A pune cuiva funia în coarne a-l face pe cineva să acționeze contrar voinței sale; a-l supune. A pune coarne a înșela (în căsnicie). 2) Substanță osoasă din care sunt constituite excrescențele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) Fiecare dintre cele două antene de pe capul unor vietăți mici. Coarnele melcului. Coarnele cărăbușului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau părți ale acestora care au formă de semicerc. ♢ De la coarnele plugului de la țară; din pătura țărănească. /<lat. cornu

coarne Noul Dictionar Explicativ al Limbii Romane DEX