ciubótă (ciubóte),
s.f. –
1. Gheată,
cizmă. –
2. (Înv.)
Butuc în care se
prindeau picioarele deținuților. –
3. (Pl., înv.) Indemnizație de transport care se
plătea de
obicei portăreilor care
aduceau înștiințări. – Var.
ci(o)botă (și der.). Tc.
çabata (de unde și it.
ciabatta, fr.
savate, sp.
zapato) intrat prin filieră
pol.
czobot,
rus.
cobot (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 51;
DAR). Dicționarele nu înregistrează sensul 2, pe care
DAR îl confundă cu 3, în
ciuda ex. pe care
îl dă în continuare. Der.
ciubotar, s.m. (cizmar);
ciubotăraș, s.m. (insectă, Telephorus fuscus);
ciubotăreasă, s.f. (
nevastă de cizmar);
ciubotăresc, adj. (cizmăresc);
ciubotărie, s.f. (cizmărie);
ciuboțică, s.f. (primulă, Primula
officinalis), în
general numită
ciuboțica-cucului;
ciuboti, vb. (înv., a
amenda).