ciochínă,
s.f. –
1. Partea din
spate a
șeii. –
2. Cîrlig,
cange. –
3. Maleolă,
gleznă. Probabil de la
cioc „cîrlig”, cu suf. -
nă, cf.
ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alții s-au gîndit la tc.
çikin „
raniță” (Roesler 608; Șeineanu, II, 129), sau la sb.
čukalj,
čekljun „cîrlig”, care prezintă dificultăți fonetice (Cihac, II, 549). – Der.
ciochinar, s.n. (
curea, legătură la
oblînc).