bástă (băști),
s.f. –
1. (Înv.) Bastion.
2. Subteran,
pivniță. –
3. Închisoare. – Var.
bașcă, bașt(i)e.
Pol.
baszta „bastion”, din it.
bastia, cf. germ.
Bastei (Cihac;
DAR);
apare și în mag.
baszta (Gáldi,
Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la
forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de
bastion (‹ fr.
bastion), care aparține aceleași
familii.