Bacắu
s.m. –
Oraș din
sud-
vestul Mold.
A-și găsi Bacăul, a da de
bucluc. Expresia se explică, după Hasdeu 2291, prin aluzie la neplăcerile pe care
odinioară le făcea călătorilor importanta
vamă din Bacău, centru vamal pentru tot ce
intra din Munt. și Trans. – După Cihac, II, 477 (cf. Weigand,
Jb., XVI, 75), din mag.
bakó „
călău”. Este
vorba cu mai
multă probabilitate de o contaminare a ambelor
cuvinte,
adică de o interpretare umoristică a
numelui orașului, prin intermediul cuvîntului mag.