ABSTRÁCT, -Ă,
abstracți, -te, adj.
1. Care rezultă din separarea și generalizarea celor mai esențiale particularități proprii unui grup de fenomene; care este detașat de raporturi sau de legături concrete.
Știință abstractă. ♦ (
Substantivat, n.)
Abstract verbal =
substantiv derivat de la un verb, denumind
acțiunea acestuia. ♢ Loc. adv.
În abstract = pe bază de deducții logice (și nu de date concrete); rupt de viața reală. ♦ (
Substantivat, n.) Cuvânt
abstract (
1).
2. Care este conceput (prea) general, (prea) teoretic; greu
accesibil înțelegerii. – Germ.
abstrakt (lat. lit.
abstractus).