ARGUMÉNT
(‹ fr., lat.) s.n.
1. Raționament sau, p.
gener., orice probă menită să dovedească sau să respingă ceva.
2. (MAT.) Variabilă independentă a unei funcții. ♦ Unghiul dintre semiaxa reală și dreapta care unește originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct.
3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele raționamente concrete din istoria logicii și filozofiei, care prezintă un interes special:
a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existența lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes;
a. îndoielii, formulat de către Decartes, în vederea așezării cunoașterii pe baze sigure;
a. bastonului, încercare de a sili prin forța pe cineva să accepte o idee;
a. la persoană, argumentare falsă prin referirea la calitățile persoanei, fără legătură logică cu ideea în discuție;
a. relativ la ignoranță, bazat pe ignoranța interlocutorului;
a. relativ la milă, în care se face apel la sentimente în favoarea cuiva;
a. majorității (caz particular), cînd cineva se referă la
acordul majorității.