AMERICA DE NORD
: 24,2 mil. km
2 (inclusiv insulele învecinate); c. 354,5 mil. loc. (1988). Cuprinsă între Oc.
Atlantic, Oc. Pacific și Oc. Înghețat, se întinde de la 83º40’ lat. N (Capul Morris Jesup din Groelanda) la 17º lat. N (Istmul Tehuantepec), pe c. 7.300 km și de la 168º08’ long. V (Capul Prințului de Wales) la 55º40’ long. V (Capul Charles din Pen. Labrador), pe c. 5.000 km.
Relief. În V se întinde un sistem muntos
înalt, format din depozite paleozoice, mezozoice și terțiare puternic cutate, faliate și șariate, cu vulcanism intens în trecut, slab în prezent, cu seismicitate puternică și cu numeroase urme glaciare cuaternare. Alt. max.: 6.164 m (vf. McKinley din M-ții Alaskăi). Se desfășoară sub forma a două lanțuri, orientate pe direcția N-S:
Cordiliera Pacifică (în V), cu înălțimi mijlocii și
Cordiliera Stîncoșilor (în E), mai
înaltă și mai golașă. Între culmile lor se află o serie de pod.
înalte, de vîrstă terțiară, pe roci bazaltice (Pod. Columbia Britanică), pe formațiuni sedimentare (Pod. Colorado), în care rîurile au tăiat văi adînci în formă de canion (Colorado), sau pe roci mai vechi, cristaline (Scutul Canadian). În E sistemului muntos, relieful are alt. medii reduse (200-500 m) și s-a format pe depozite mezozoice și terțiare. M-ții
Apalași cutați în Carbonifer, se întind de-a lungul coastei Oc.
Atlantic, fiind formați din culmi paralele, care spre E se termină printr-un abrupt, numit „Fall line” (Linia Cascadelor). Între M-ții
Apalași și Cordiliera Stîncoșilor se desfășoară Pod.
Înalt al Preriilor și C. Mississippi, joasă aluvionară, de vîrstă cuaternară, care se termină spre S cu C. Golfului Mexic.