zor (-ruri),
s.n. –
1. Urgență,
nevoie. –
2. Violență, forță. –
3. Grabă, activitate febrilă. – Mr.
zore, megl.
zor. Tc. (per.)
zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι,
alb., bg., sb.
zor. – Der.
zori, vb. (a sili, a constrînge, a
grăbi; a accelera);
zoriu, adj. (rapid, expeditiv);
zoralie, s.f. (
dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu
îl derivă din tc.
zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -
lie. Cf.
zurliu.