zel (-luri),
s.n. – Rîvnă. – Mr.
zil. Fr.
zèle, din gr. ζῆλος. Dublet al lui
zilos, s.n. (zel)
direct din ngr.,
sec. XIX, înv. – Der.
zelator, s.m. (apărător),
fin fr.
zélateur;
zelos, adj. (
plin de zel), cu suf. -
os;
zulie, s.f. (gelozie), din ngr. ζουλία (
Graur,
BL, IV, 119), var. de la ζηλία (Gáldi 265), înv.;
zuliar, adj., din ngr. ζουλίαρης;
zulipsi, vb., din ngr. ζηλεύω, viitor ζηλέφω. Cf.
gelos, zulă.