vínă (-ni),
s.f. –
1. Culpă,
delict. –
2. Greșeală,
eroare. Sl.
vina „acuzație” (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der.
vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl.
vinovatŭ;
nevinovat, adj. (inocent);
(în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe
seama, a culpabiliza);
vinovăție, s.f. (culpabilitate);
vinovăție, s.f. (culpabilitate);
nevinovăție, s.f. (inocență).