vas (-se),
s.f. –
1. Recipient,
organ tubular. –
2. Oală,
borcan. –
3. Butoi, tonou. –
4. Corp de navă. –
5. Bastiment, navă. – Mr., megl.
vas, istr.
vos. Lat.
vāsum (Densusianu,
Hlr., 134; Pușcariu 1864; REW 9161), cf. it., sp.,
port.
vaso, prov., fr., cat.
vas. Sensul de „receptacul,
organ”
apare din
sec. XVI, cf. Coresi,
vasele glasului. – Der.
vasel, s.n. (vas de război, bastiment), din it.
vascello, sec. XIX, înv.;
văsar, s.m. (negustor de
oale de
lut);
văsărie, s.f. (olărie);
văsări, vb. (Trans., a
lucra sau a
vinde vase de
lemn).