tráge (-g, -as),
vb. – A deplasa ceva
spre sine. –
2. A
atrage, a tîrîi, a tîrî. –
3. A extrage, a
smulge, a
scoate. –
4. A obține, a procura. –
5. A suporta, a
pătimi, a
suferi. –
6. A întinde, a
lungi. –
7. A
fugi, a aluneca. –
8. A
arunca, a azvîrli, a lansa. –
9. A
lovi, a
descărca. –
10. A
repeta cu
zel o acțiune. –
11. În
general, a executa acțiunea
proprie a unui
obiect de terminat;
a trage cismele; a trage clopotele; a-și trage sufletul; a trage ușa; a trage cu buretele; a trage cu urechia; a trage din fluier; trage în țeapă; a trage un somn etc. –
12. A aspira, a
înghiți. –
13. A
sorbi, a
absorbi. –
14. A
bea, a
trage la
măsea. –
15. (Înv.) A retrage. –
16. A
face masaj. –
17. (Arg.) A împerechea. –
18. A
scoate un tiraj. –
19. A
face o
fotografie. –
20. A emite o trată. –
21. A
deveni țeapăn. –
22. A
descărca o
armă de
foc. –
23. A se
îndrepta către, a
merge în direcția. –
24. A aspira, a pretinde. –
25. A avea simpatie, a avea înclinație către. –
26. A descinde, a se instala, a rămîne. –
27. A
semăna, a
aduce cu. –
28. A prezice, a profeți, a da
semne. –
29. (Refl.) A
ieși, a
scăpa. –
30. (Refl.) A se prelungi, a
dura. –
31. (Refl.) A descinde din, a proveni, a avea originea. –
32. (Refl.) A
purcede, a rezulta. –
33. (Refl.) A se retrage, a retroceda. – Mr.
trag, trașu, traptu, tradzire; megl.
trag, tradziri; istr.
trǫgu, trǫs. Lat.
*tragere, var. vulgară de la
trahĕre (Pușcariu 1752; REW 8841), cf. vegl.
truar, it.
trarre, prov., fr.
traire, cat.
traure, sp.
traer,
port.
trazer. – Der.
trăgaci, adj. (
bun de tras; s.m., trăgător; s.n.,
cocoș de
armă; s.n., Arg.,
pistol);
trăgător, s.m. (
persoană care
trage;
animal de tracțiune; eliberator de
polițe; s.n.,
cocoș de
armă; instrument de tras
linii);
trăgătoare, s.f. (
curea de șa;
bici, cravașă;
mariță, scăunel de
descălțat cizmele;
ureche de
gheată;
cocoș de
pușcă;
vas de cereale);
trăgulă, s.f. (Olt.,
Banat, pîlnie);
trăsătură, s.f. (
faptul de a
trage linie, contur;
urmă);
trăsură, s.f. (trăsătură;
urmă; liniuță de unire; vehicul). Der. neol.
contrage, vb., după lat.
contrahere,
formă rară, substituită de
contracta;
retrage, vb., după fr.
retirer;
sustrage, vb., după fr.
soustraire.