țése (-s, sút),
vb. – A
face țesături. – Mr.
țas, țăsui, țăseare, megl.
țǫs, istr.
țesu. Lat.
texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it.
tessere, prov.
teiser, fr.
tisser, cat.
teixir, sp.
tejer,
port.
tecer. – Der.
țesător, s.m. (
om care țese);
țesătoare, s.f. (
femeie care țese);
țesătorie, s.f. (
fabrică de textile);
țesătură, s.f. (
obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de
nuiele);
întrețese, vb., după fr.
entretisser;
țesut, s.n. (acțiunea de a țese;
organ anatomic).