suspiná (-n, -át),
vb. – A ofta din
greu. – Mr.
suschir(are). Lat.
suspῑrāre (Pușcariu 1704; REW 8489), cf. it.
sospirare, prov.
sospirar, fr.
soupirer. De
uz cvasi
general, e cuvînt
rar în SV (
ALR, I, 85). – Der.
suspin, s.n. (oftat,
suspinare), deverbal,
poate anterior
rom., cf. it.
sospiro, logud.
suspiru, prov.
sospir, fr.
soupir, cat.
suspir;
suspinător, s.m. (adorator, pretendent).